Azbestul, principalul agent cancerigen

Azbestul este şi rămâne în prezent principalul agent cancerigen la locul de muncă în cele mai multe ţări ale lumii.

Mai nou, există voci care argumentează că în America de Nord principalul vinovat de cancer pulmonar este azbestul şi nu fumatul.
Dificultatea majoră constă în aceea că bolile azbestului se declanşează cu mare întârziere şi legătura cauză-efect se realizează mult mai greu. Inhalarea pulberilor de azbest determină o afecţiune pulmonară cunoscută sub denumirea de „azbestoză“. Studiile au demonstrat că expunerea la azbest creşte riscul apariţiei cancerului pulmonar de până la şase ori, dar şi al cancerului căilor respiratorii superioare, al esofagului şi al rinichiului. Categoriile de muncitori cele mai expuse la acest factor de risc sunt constructorii, instalatorii, sudorii, metalurgiştii, mecanicii auto, lăcătuşii. De regulă, trec 10-20 de ani de evoluţie fără simptome, până când apar diferitele forme de cancer cauzate de expunerea la aceste materiale.
Alteori, din cauza expunerilor masive, intoxicaţia cu azbest se manifestă într-un timp scurt, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre cei care au participat la evacuarea resturilor de la turnurile gemene de la World Trade Center – New York, 11 septembrie 2001. Se ştie că din cei 14 câini care au lucrat împreună cu pompierii pentru găsirea supravieţuitorilor, opt au murit în timp scurt, ca urmare a intoxicaţiilor cu azbest.
În România, printr-o Hotărâre de Guvern din 15 aprilie 2006, azbestul a fost scos în afara legii. Cu toate acestea, există HG nr. 734/2006 a Guvernului Tăriceanu, prin care se prelungeşte folosirea azbestului: „produsele care conţin azbest şi care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viaţă al acestora“. Adică, uneori, pentru alţi zeci de ani.
A existat, este drept, şi un proiect de lege prin care statul îşi propunea să finanţeze înlocuirea tuturor acoperişurilor din azbest. Banii necesari trebuiau să provină din taxa auto, dar se vede treaba că au existat alte priorităţi şi legea nu a mai ajuns niciodată la vot. În acest timp, oamenii continuă să trăiască cu copiii lor expuşi la diverse forme ale acestui periculos material.
Aş vrea să remarc faptul că pentru bolile cauzate de azbest nu există medicaţie. De asemenea, nu avem nici programe de eliminare a deşeurilor şi nici programe de educaţie sau de informare, aşa cum există în alte ţări, unde s-au declanşat deja procese celebre pentru a se obţine daune din partea celor care au permis expunerea îndelungată la concentraţii mari de fibre de azbest.
(prof. univ.dr. Ostin C. Mungiu)

sursa foto. preot Rus Vasile

(7)

Leave a Reply